Prietena pierduta

S-a maritat colega mea de banca din generala, fata pe care eu mi-o amintesc ca cea mai buna prietena a mea timp de 7-8 ani. Am multe amintiri frumoase cu ea si niciuna neplacuta. Intre timp, am pierdut legatura. Am urmat licee diferite si desi eu am avut cateva tentative in perioada aceea sa ne pastram prietenia, nu am vazut aceasi dorinta si din partea ei. Apoi, nu am mai fost prezente una in viata celeilate.
Este trist cum se pierde o prietenie de cativa ani. Fiecare o ia pe un alt drum si se distanteaza. M-am intristat putin ca nu am fost invitata la nunta, mai mult pentru ca a fost o realizare ca nu m-a vrut alaturi de ea si ca prietenia noastra nu va mai fi recuperata. Ea a renuntat la gandul ca mai putem fi prietene si la amintirile care ne leaga. Poate ea nici nu mai are amintiri legate de mine.
Imi amintesc cum ne promiteam ca vom fi intotdeauna prietene. Si eu mi-as fi tinut promisiunea. Mi se pare trist.

Dragii nostri vecini

Avem nevoie de mai multa pace pentru fiecare si pentru toti. Ma mir cateodata cum de exista atata ura in lume, de la o persoana fata de alta persoana sau de la un grup de persoane pentru un alt grup, comunitate. Inteleg ca toti trecem si prin experiente mai putin placute, unele chiar tragice si ne schimbam, dar depinde in cea mai mare parte de noi daca suntem capabili sa depasim momentul, sa ne incarcam putin cate putin cu optimism, iubire. Ne revenim incet, dar ne revenim! Fiecare prin mijloace care i se potrivesc, dar trebuie sa iti si dai silinta pentru a gasi acele mijloace. Pentru mine au fost conversatii cu prietenele mele, o cafea buna, cateva filme bune (nu din cele blockbuster, ci filme din care am invatat cate ceva pozitiv). Devii intinat dupa fiecare experienta negativa, dar e alegerea ta daca vei lasa pata acolo, sa se faca din ce in ce mai urata si permanenta sau vei face ceva pentru a o indeparta sau macar diminua. Eu am ales sa invat cate ceva din fiecare experienta, fie ea buna sau rea. Nu cred ca am fost crescuta altfel, ci prin putere proprie si capacitatea mea de a imi alege prieteni si de a alege ce sfaturi sa ascult.

Vad oameni rai, fie ca fac o fapta rea, vorbesc urat sau barfesc urat despre altii. Si nu ii inteleg. Oare viata lor e asa de stearpa si sunt invidiosi pe viata altora? Atunci de ce nu isi creeaza o viata a lor, mai multumitoare decat cea pe care o au si din care se desprind pentru cateva momente doar pentru a vorbi rau despre altcineva? Cu ce ii ajuta?
Imi placea unde am copilarit. Mi se parea ca vecinii sunt o mare familie, cu ganduri si sentimente bune. Am avut momente frumoase: excursii, jocuri, sentimentul de apartenenta unei comunitati prietenoase, dar acum ma intreb: oare au existat vreodata exact cum mi le aduc eu aminte sau se datoreaza inocentei de care am dat dovada? In viitor, va trebui sa imi invat copiii ca lumea este rea. Gasesti si diamante si am fost norocoasa, am gasit destule, dar de cele mai multe ori sunt doar rahati.
Cum sa te feresti de astfel de vecini? Nu prea ai cum. Poti alege sa nu vorbesti cu ei daca iti dai seama ca sunt poame rele, un buna-ziua politicos e de ajuns. Astfel diminuezi mult eventuale surse de barfa, desi tot vor gasi ei ceva sau vor inventa. Cea mai buna solutie este sa nu iti pese, sa te descotorosesti de asemenea persoane din gandurile tale si sa continui sa iti creezi viata cum crezi tu de cuviinta si nu dupa cum te judeca altii. Daca ai tine cont de fiecare barfa si de fiecare dezaprobare, nu ai realiza nimic cu adevarat important.

Mi se pare ca acest post nu a iesit atat de pozitiv pe cat as fi dorit. Vreau o lume cu oameni cu bun simt si calzi. Macar lumea mea (iubit, prieteni) e asa. Pe zi ce trece, observ ca e atat de important sa ai o lume a ta unde sa poti sa iti reincarci bateriile.

25

Inca o jumatate de ora avand 24 de ani... Si cred ca e pentru prima data cand sunt singura in casa, fara sa fie vreo dilie pe care sa ma bucur ca o aud ca spune "La multi ani!" si sa ma imbratisez cu colegele de camera sau cu parintii. P. e la serviciu si eu sunt singurica in casa. As face ceva, dar ce?

Revizuire 24: 
Exact acum un an, eram cu P. in Sibiu, simtindu-ma cu adevarat iubita si fericita dupa 2-3 zile petrecute cu el, care a venit din capitala doar pentru mine, urmand ca dimineata sa sa reintoarca. Dar la 12 noaptea, eram impreuna! A trecut un an si a trecut asa de repede si de frumos. Dar nu este vis, este realitate si sunt fericita! Ma bucur sa ii vad mutrisoara si sa stiu ca e la fel de fericit pe cat de fericita ma face.
Experienta America, New York. O experienta pe care nu o voi uita si care m-a ajutat sa iau decizii importante si sa mi le sustin si sa le indeplinesc. Am intalnit prieteni de conjunctura, ceea ce m-a ajutat si m-a facut fericita in acea perioada. Aproape o luna suferind de amigdalita. Am vazut alti oameni, alta cultura, alta lume, cu totul alta lume si m-a facut sa realizez cum imi doresc sa fiu. Vreau sa ma reintorc peste multi ani, cand voi avea bani pentru a ma bucura din toate punctele de vedere, caci am avut multe experiente, dar recunosc ca mi-ar fi placut sa ies mai des si sa cunosc si mai multe aspecte din NY, pentru care as fi avut nevoie de bani.
M-am mutat cu P., lucru care m-a facut si ma face foarte fericita si care ma face sa realizez ce persoana minunata este (mai ales dupa ce i-am gazduit pe Victoria si David, backpackers din Franta si Spania, pentru ca nu aveau unde sta si P. a avut initiativa sa stea la noi) si ce norocoasa sunt ca in sfarsit, l-am intalnit... pe EL! Presupun ca 23-24 este o varsta buna pentru a iti gasi jumatatea. Am fost nerabdatoare mult timp si era chiar sub nasul meu (aproape), dar am avut nevoie de toata asteptarea si toate experientele, bune si rele pentru a il aprecia cu adevarat.
Sanziana este inca surioara mea. In ultima vreme nu am mai vorbit asa de mult ca in ultimii ani, dar ma bucur ca nici eu, nici ea nu ne suparam si cand vorbim, vorbim cu inima draga si prietenie adevarata. Theo si Alice inca imi sunt foarte dragi, desi nu prea reusim sa ne intalnim, dar le apreciez si le iubesc mult pe toate 3!
Realizez ca am fost cam introvertita anul acesta universitar, m-am concentrat pe iubire si cam atat. Dar mi-a facut bine sufleteste.

Propuneri 25:
Nu prea am studiat si ma simt vinovata, a trecut foarte repede anul. Anul a fost lejer, asa ca si eu am fost lejera. Dar schimbarea trebuie sa vina! Am in minte cum vreau sa fiu, atat ca persoana, cat si ca doctor. Iar ca doctor, vreau sa fiu excelenta! Iar cel mai bun inceput este sa fiu o studenta excelenta, macar pentru un an. Nu neaparat pentru facultate, ci pentru mine, pentru cunostinte medicale.
Sa imi scriu licenta in vara aceasta. Si sa ma apuc devreme sa invat pentru rezidentiat.
Sa fac mai multe pentru P.. Chestii marunte, adorabile. Si sa ne creem cat mai multe amintiri.
Sa vorbesc mai des cu prietenele mele. Cateodata ma simt vinovata ca nu prea le sun.

Sunt recunoscatoare pentru toate experientele avute si ii multumesc lui Dumnezeu si parintilor ca mi-au daruit ajutor si protectie.