Black coffee

Mamaia - iulie 2011

- dovadă de optimism – sunt o persoană zâmbitoare şi îmi plac persoanele fericite, dar nu m-aş fi aşteptat să mă fascineze un clovn. Întotdeauna zâmbitor şi atent cu copiii, cu bunătate în privire şi în gesturi, răspândea fericire în jurul său şi poate speranţa pentru o lume mai bună, mai iubitoare. Trecând în fiecare zi unul pe lângă altul, îmi oferea o clipă de optimism.

- familia mea iubită trăznită – trezirea dată de mătuşa mea, bătând cu lingura în cratiţă sau gâdilându-ne, trezirea dată de unchiul meu, cântând ceva inventat de el, cu menirea de a ne face să ne dorim să plecăm la plajă: „e o zi frumoasă, treziţi-vă, fetelor şi hai să pornim spre plajă” ( citatul nu este exact, eram somnoroasă şi deranjată de ideea unchiului meu de a cânta şi aplauda), răzbunarea noastră: la 4 dimineaţa i-am trezit şi noi, cântând. Plus multe alte mici momente haioase petrecute alături de verişoarele mele şi părinţii lor.

- încercarea de a învăţa să înot - mici momente de bucurie că pot înota singură 5 metri.

- micul pescăruş – sentimente amestecate pentru lumea din jurul meu. Am găsit un pescăruş rănit, pe care alţii, în încercarea de a-l salva, l-au băgat cu capul în apă şi se uitau la nemişcarea lui, neştiind ce să facă. L-am scos din apă, am sunat la Protecţia Animalelor, dar mi s-a răspuns calm şi nepăsător că nu o să vină, căci are alte 2 sau 3 urgenţe. L-am lăsat lângă un şezlong, sperând totuşi să vină să îl salveze. A doua zi, am căutat pescăruşul. L-am găsit: stătea singur, părăsit pe nisip. Am sunat iarăşi: acelaşi răspuns. L-am luat în braţe şi l-am dus la Delfinariu. Pe drum, toţi se mirau ce fac cu un pescăruş, vrând să îl atingă, iar eu trebuia să merg, repetând ca răspuns la privirile lor: „ E rănit!”. La Delfinariu, am găsit în sfârşit o persoană capabilă să ajute sărmanul pescăruş cu paralizie. L-am lăsat acolo în grija veterinarului, o doamnă drăguţă căreia şi ei îi părea rău. Nu ştiu ce s-a mai întâmplat cu acel mic pescăruş purtat prin toată Mamaia de o fată cu speranţă în suflet şi în ochi.