joi, 14 noiembrie 2013

Tind

Pântecul meu nu cred că va cunoaşte fericirea unui prunc. Nu pentru că nu îmi doresc, ci pentru că nu găsesc bărbatul care să mă facă să doresc să îi port copilul. Mă simt incapabilă de iubire. Nu pentru că nu pot să iubesc, căci inima mea de abia aşteaptă să iubească, ci pentru că observ bărbaţii din jurul meu şi mi se pare că nu sunt compatibilă cu nici unul. Eram gata să renunţ la visurile mele pentru a duce o viaţă a ceea ce credeam eu iubire. Oare ce a fost? Nu m-ai înălţat, nu mi-ai dat aripi, nu m-am simţit unică.
Dar de acum nu voi mai renunţa la visurile mele, chiar dacă poate ridic iubirea la un nivel prea înalt şi niciodată nu voi găsi ceea ce caut. Pentru că nu mai există. Poate nu a existat niciodată. Dar ştiu că au mai fost oameni care şi-au dorit-o, deoarece este prezentă în atâtea cântece, filme, poezii, romane. Cine le-a creat s-a gândit la adevarata iubire. Au tins spre ea. Oare au găsit-o până la urmă? Oare este speranţă şi pentru mine?

marți, 12 noiembrie 2013

Umanitate

Ce frumos trebuie să fie sentimentul ca atunci când ceva scoate la suprafaţă ce e mai rău în oameni, în unii să scoată ce e mai bun! Încă poţi să ai încredere în oameni. În unii.
Depinde de ceea ce cauţi.