Fragile, fiecare aparte, cu desenul propriu, colorate, dar totuşi modeste, elegante. Amestecate în lumea lor, bradul verde, alcătuiesc un întreg, dar fiecare iese în evidenţă. Îmi plăcea să sparg câte unul pentru a lipi cioburile pe hârtie cu scopul de a face un desen. Acum… îmi place să le privesc în brad, indestructibile în trecerea timpului, luminate de către zeci de luminiţe colorate.
Mă gândesc că semăn lor.
