miercuri, 25 iunie 2014

Noptile sunt facute pentru a dormi. Si cateodata pentru a te distra.

Ciudat. Desi stiu ca am picat examenul, sunt calma. Stiu ca imi creaza cateva probleme, caci va trebui sa ma intorc in septembrie in Romania si nu stiu daca voi mai avea voie sa ma intorc in America sa continui munca. Dar imi imaginez cum voi invata in metrou si in parc (in New York!) si ma simt mult mai motivata decat m-am simtit tot anul acesta. Da, voi munci, dar sper sa imi fac programul in asa fel incat sa am timp si sa ma relaxez o zi pe saptamana, sa ma duc in parc si sa invat.

Desi a parut ca am trecut destul de repede peste soc, de fapt mi-am incarcat timpul cu tot felul de activitati pentru a ma motiva si pentru a nu-mi pierde mintile. Am reusit sa nu clachez, dar nu am reusit partea cu motivarea.
Oare cum m-au vazut ceilalti in aceasta perioada? Puternica sau speriata? Optimista, pesimista? Naiva sau realista?
Increzatoare in mine?  Am atatea dubii si neclaritati. Sunt sigura pe mine ca persoana, dar nesigura pe fapte, lucruri, facultate.

Mai am respect pentru foarte putine persoane din facultate (una singura cred, de fapt, si anume profa de fiziopat). In rest, am impresia ca nimeni nu lucreaza in interesul studentilor. Intr-o zi am asistat de pe hol la o intalnire a consiliului si atunci mi s-a facut sila de toti. Cei care se gandeau si la binele nostru, nu erau si nu se faceau auziti suficient, se ofticau, se ridicau si plecau. Si astfel castigau ceilalti, caci erau mai incapatanati si mai hotarati, din pacate impotriva binelui studentilor. Pana si de studentii din consiliu ti se face sila. Nu se gandesc la binele colectiv si pentru binele celorlalti studenti, doar pentru cel personal. Sunt pupincuristi. Ciocoii din toate timpurile ar putea sa ia notite de la ei.
Nu stiu cum o fi in alte tari, dar aici ti se face sila de sistemul educational. Si de multe alte sisteme. Si ma gandesc: de ce vreau inca sa raman in tara? O fi mai bine dupa ce incepi sa muncesti?
Tin la limba mea, la frumusetea naturii romanesti, la amintirile copilariei mele si as vrea si copiii mei sa aiba parte de jocurile, calatoriile, gratarele (de ce nu?) de care imi amintesc cu drag. D'aia. Oare vom schimba ceva candva? Astfel incat sa te bucuri ca traiesti aici.

sâmbătă, 21 iunie 2014

Ce e in neregula cu mine?

Mi-era dor de tine. Si m-ai sunat. Si am inceput sa visam amandoi la viata ce va urma in doi. Si mi-a venit sa plang. De fericire si de tristete in acelasi timp. Pentru ca mi-a trecut prin cap gandul stupid: "De ce nu a mers din prima? Cu Vlad?". Poate am avut acest gand doar pentru dorinta de a nu fi suferit. Nu il mai iubesc pe Vlad. Si incep sa te iubesc pe tine atat de mult si te apreciez enorm. Poate si din aceasta cauza: mi-e frica de ce incep sa simt, mai intens. Nu mi-e frica sa te iubesc. Mi-e frica sa nu visez degeaba.
Esti cum visam sa fie partenerul meu. Pana acum. Ne vom schimba impreuna? Sau ne vom schimba separat, desi locuind in aceeasi casa?
Sper ca nu te vei trezi intr-o zi cu gandul ca nu a meritat rabdarea de care dai dovada cu mine.

vineri, 20 iunie 2014

"Colectionez oameni."

Imi place sa las un impact placut asupra oamenilor. Chiar daca nu isi mai aduc aminte de conversatiile noastre sau de imaginea mea, sa aiba amintire un sentiment placut fata de cum s-a simtit in compania mea.
Imi place sa cunosc cati mai multi oameni si sa vad ce e mai bun in ei. Unii sunt cu adevarat frumosi. Ma bucur ca am avut posibilitatea sa cunosc asemenea oameni (si voi mai cunoaste). Chiar daca nu tinem legatura constant, inima mea se bucura cand imi trimit un mesaj de "La multi ani!" sau ma intreaba ce mai fac din cand in cand. Pentru ca stiu ca sunt sinceri daca se intereseaza de mine sau imi ureaza ceva.
Sunt emotionata de plecarea in America. Imi voi face prieteni sau ma voi simti singura? Sper sa cunosc si cativa oameni buni, frumosi. O noua cultura, poate atat de diferita de a noastra. Visez sa stau in Central Park si sa scriu in caiet despre locuri, oameni si impactul asupra mea.

miercuri, 18 iunie 2014

Simt ca te iubesc. Cu adevarat. Genul de iubire despre care se spune ca atunci cand o intalnesti, iti dai seama de ce nu a mers cu altii inainte. Genul de iubire pentru care esti recunoscator. Genul acela de iubire... despre care se vorbeste, se scrie, pe care am visat-o de multe ori si poate chiar renuntasem sa mai cred in ea.
Incercam sa imi amintesc daca asa te-am iubit si inainte. Si nu imi amintesc. Stiu ca nu ne-am certat niciodata. Nu imi aduc aminte despre ce vorbeam in afara de activitatile de peste zi.
Nu stiu de ce atatea ganduri. Cred ca mi-e frica. Acum nu imi este frica doar ca voi fi eu ranita, mi-este frica si ca te voi rani eu pe tine. Pentru ca nu meriti asta, esti deosebit.

miercuri, 11 iunie 2014

Incredere si iubire

"Iubirea mea nu e bazata doar pe sentimente, ca sa stii, iubirea mea implica si logica, ratiune si common sense. Toate la un loc reprezinta iubirea mea pentru tine. Adica sentimentele sunt sustinute de argumente logice rationale si de bun simt ! Sa nu crezi acuma ca sentimentele mele fata de tine sunt mai putin puternice, ci dimpotriva sunt incredibil de puternice si devin mai puternice pentru ca sunt intarite de argumente!"
 
Ma cuceresti. Si ma uimesti. In fiecare zi mai mult, in cel mai placut mod posibil. Incepi sa imi refaci increderea. Te rog, nu ma rani si tu.
Stiu ca nu iti e indiferent ca voi locui si cu baieti in NY, dar ma uimeste tot ce mi-ai spus. Nu ma asteptam sa reactionezi asa frumos si cu atata iubire fata de mine. De ce ma iubesti asa de mult doar dupa o luna? Cum poti sa ai in inima atata iubire doar pentru mine? Sper ca de data asta, nu ma inseala inima si sunt indreptatita sa cred in cuvintele tale.

Dor

Sunt entuziasmata. Si totusi, ceva doare. Poate dorul. Nu cred ca am mai simtit vreodata un dor asa de puternic. Sunt ingrijorata. Si nu stiu de ce. Poate tot din cauza dorului.
Mi-a mai fost dor, dar ce simt acum este un sentiment nou-nout. Si nu pot sa ma decid daca o fi bun sau rau.

joi, 5 iunie 2014

P.

Este singurul barbat caruia i-am aratat blogul meu. Am vrut sa stie totul despre mine: si despre dezmagirile mele, si despre capacitatea mea de a iubi, si despre felul meu copilaresc de a fi si dorinta de a fi protejata.
Am simtit ca l-am ranit cu lipsa mea de incredere. Si, desi nu stiu cata incredere sa am in relatia noastra de iubiti, am incredere in prietenia lui.
Este un barbat rar: sincer, tandru si, cred, capabil de iubire.Genul de iubire pe care o vreau si eu. Nu ma indoiesc de asta. Ma indoiesc oarecum de compatibilitatea noastra(pentru fazele caracteristice lui de a fi apropiat de toata lumea), pentru ca am dezvoltat o mica gelozie din cauza neincrederii. Si sper ca nu se va plictisi de mine.
Daca vom ramane impreuna, sper ca va ramane cu sentimentul instinctual pe care il are acum: acela de a ma iubi, de a ma face fericita non stop. Si ca ma va considera cea mai frumoasa, chiar si in momentele mele cele mai rele. Daca ma vei face sa ma indragostesc de tine si sa te iubesc, vei fi apreciat si iubit si vei fi alintat cat pentru toate dezamagirile pe care le-ai avut si tu inainte in dragoste. Inca nu iti pot promite ca asa voi simti peste un an, dar cand voi sti sigur, cred ca va fi pentru totdeauna.