Oare...

Perspectiva unei noi iubiri... şi totuşi simt că nu mă va înţelege cum mă înţelegea el, că nu vom vorbi niciodată cum vorbeam cu el, că nu voi simţi ceea ce am simţit pentru el. Şi vreau să iubesc. Dar...

Voi aştepta. Gândesc pesimist fără să-l cunosc prea bine, fără să fi vorbit despre ceva serios. Nu vreau să mă pripesc cu concluziile. Chiar nu ştiu de ce aceste gânduri rele când totul a început aşa frumos. Obişnuiam să fiu curioasă cum s-au cunoscut perechile din jurul meu, iar dacă el va fi perechea mea, aş avea de spus o poveste romantică. Şi atunci de ce să încep cu stângul? De ce gândesc astfel? Nici prea multe iluzii nu vreau să-mi fac, dar nici să fug.
Poate reacţionez aşa căci încă nu-mi vine să cred că mi se întâmplă mie. Poate mă voi îndrăgosti, poate vom fi fericiţi. Şi momentan sunt fericită că l-am cunoscut şi toată vara voi fi cu capul în nori, gândindu-mă, visând. Îmi place ideea de a fi îndrăgostită!