Cea mai mare iubire

Cea mai mare iubire este una despre care nu se stiu multe. Nu este raspandita ca un mit si nu se vorbeste despre ea. Este o iubire care se simte doar intre cei doi care au trait-o. Din cand in cand, imprastie in jurul ei altor persoane o stare de bine, de fericire, de speranta. Aceia sunt prietenii apropiati celor doi si familia care sunt martori la mici momente frumoase din iubirea lor. Dar in intregime, doar ei stiu si o simt.
De-a lungul timpului, cu siguranta au fost mai multe asemenea iubiri, cele mai mari iubiri. Si ei, toate acele cupluri, si-au trait vietile fiind cei mai fericiti oameni, protejati de lumea exterioara cu rautatile oamenilor care nu au sensibilitatea necesara pentru a-si construi si ei una din cele mai frumoase povesti de iubire. Au simtit cele mai uimitoare sentimente ca un secret, un pact cunoscut doar de ei. Si poate au murit fiind cei mai impliniti, dar fara ca vecinii si o lume intreaga sa stie.
Unele povesti incep inca din tinerete, cei doi avand binecuvantarea de a se gasi devreme. Alteori, se regasesc sau se gasesc dupa o perioada de descoperire personala. Dar mereu, sunt adusi impreuna cand sunt pregatiti de a avea si a intretine asemenea sentimente. Caci nu este un lucru usor. Este natural, dar nu va ganditi nici un moment ca e usor.

Iubire

Inima mea se simte linistita cand ma gandesc la tine sau cand te simt langa mine, cel mai frumos comfort si senzatie de siguranta. Si este agitata in acelasi timp, dar, la fel, cea mai frumoasa agitatie.
Inainte sa te reintalnesc, incepusem sa cred ca voi ramane singura. Si eram multumita cu aceasta idee. Pentru ca invatasem sa fiu fericita cu mine insami.
Dar viata in doi este o minune binecuvantata daca este petrecuta alaturi de persoana potrivita. Cum esti tu asa minunat pentru mine? Sunt recunoascatoare parintilor tai. Cred ca exemplul parintilor si invatatura de la ei construiesc in mare parte viitorul OM. Iar tu esti unul din ei, un om deosebit.
Viitorilor mei copii, sper sa nu va opriti din cautarea omului pereche pentru voi. Nu cautare in sensul propriu, ci mai mult tinerea ochilor deschisi la oportunitati si persoane deosebite. Si sper sa va fiu un parinte bun, sa va invat sa fiti si sa doriti alaturi de voi pe cineva iubitor, grijuliu, cu principii de viata si de familie bine stabilite in inima. Si sa radeti impreuna o viata intreaga.

Lucruri de facut pentru suflet

*Ma vreau a fi cititoare, desi in ultima vreme am citit putin. As vrea sa ma reapuc de obiceiul de il aveam in liceu, de a citi macar cate putin (chiar si 10 pagini) in fiecare zi. Tin minte cum imi facusem un obicei in clasele a 11a si a 12a de a lua cu mine o carte la scoala. Ce frumos era cand mergeam cu Larisa in parc dupa ore si citeam!
*Am inceput, inainte de a pleca la facultate, sa beau cate o cana de cafea cu lapte sau o cana cu ceai si sa mananc ceva, cat de putin, la micul dejun.
*Vreau sa invat sa merg pe bicicleta! Si sa merg macar o data pe saptamana prin parc cu bicicleta.
*Vreau sa invat sa nu ma mai panichez cand inot daca nu am pamant sub picioare si sa pot inota si in bazinul cel adanc. Haha. Si sa ma duc o data pe saptamana.
*O sa ma apuc (reapuc pentru a nu stiu cata oara) sa fac putin sport in fiecare zi.
*Nu trece saptamana sa nu gatesc cate ceva bun, bun.
*O floare in casa ma face fericita!
*Zi de "spa" o data pe saptamana, dar ce pot face acasa: o baie relaxanta cu multa spuma, masti naturale, apa de trandafiri, infuzie, manichiura draguta, pedichiura.

Oamenii, cea mai dezamagitoare specie

Oamenii, capabili sa simta atat iubirea, cat si ura, frumusetea si uratul. Si totusi, in aceste timpuri, dupa secole in care ar fi trebuit sa invete ceva din raazboaiele trecute si raul facut de oameni altor oameni, mi se par atat de putini cei care aleg sa traiasca alegand iubirea.
Cand poti simti atat de frumos si poti trai in fericire si pace, de ce ai alege sa imprastii in jurul tau necaz, venin, razboi? De ce ai alege sa traiesti in mizerie, in mod intentionat, cand in afara sufletului tau otravit de tine insuti si de altii inaintea ta pe care tu i-ai lasat sa te otraveasca, desi cu liberul arbitru, ai fi putut spune "Nu, eu sunt OM!", te asteapta un trai plin de bucurie, atata timp cat iti respecti aproapele? De atat e nevoie, putin respect si bun simt.
Daca am fi uniti, nu am reusi noi oare lucruri uimitoare?

Memorie

Din pacate, trebuie sa spun ca nu am o memorie prea buna. Nu imi mai amintesc aproape nimic din timpul gradinitei si prea putin din scoala generala. De asemenea, stau prost si la a tine minte oamenii care stau putin in viata mea. Cand ma gandesc la locuri, ma gandesc la sentimentele avute atunci si la cateva elemente de natura si arhitectura.
Mi-as dori sa am o memorie asemenea personajelor din carti, care isi aduc aminte conversatii avute in urma cu cativa ani, locuri pe care le-au vazut o data sau de doua ori si persoane doar prezentate lor, dar care au ramas in memoria lor. Sa pot asterne pe foaie sau in gand vorbe si intamplari din trecut. De ce am uitat atatea lucruri din copilarie? Am doar fragmente din intreg.
Dar poate si uitarea e un dar, o binecuvantare uneori. Nu imi ramane decat sa traiesc in prezent si sa fac planuri de viitor, fara a ma pierde in ganduri din trecut.

Prietena pierduta

S-a maritat colega mea de banca din generala, fata pe care eu mi-o amintesc ca cea mai buna prietena a mea timp de 7-8 ani. Am multe amintiri frumoase cu ea si niciuna neplacuta. Intre timp, am pierdut legatura. Am urmat licee diferite si desi eu am avut cateva tentative in perioada aceea sa ne pastram prietenia, nu am vazut aceasi dorinta si din partea ei. Apoi, nu am mai fost prezente una in viata celeilate.
Este trist cum se pierde o prietenie de cativa ani. Fiecare o ia pe un alt drum si se distanteaza. M-am intristat putin ca nu am fost invitata la nunta, mai mult pentru ca a fost o realizare ca nu m-a vrut alaturi de ea si ca prietenia noastra nu va mai fi recuperata. Ea a renuntat la gandul ca mai putem fi prietene si la amintirile care ne leaga. Poate ea nici nu mai are amintiri legate de mine.
Imi amintesc cum ne promiteam ca vom fi intotdeauna prietene. Si eu mi-as fi tinut promisiunea. Mi se pare trist.

Dragii nostri vecini

Avem nevoie de mai multa pace pentru fiecare si pentru toti. Ma mir cateodata cum de exista atata ura in lume, de la o persoana fata de alta persoana sau de la un grup de persoane pentru un alt grup, comunitate. Inteleg ca toti trecem si prin experiente mai putin placute, unele chiar tragice si ne schimbam, dar depinde in cea mai mare parte de noi daca suntem capabili sa depasim momentul, sa ne incarcam putin cate putin cu optimism, iubire. Ne revenim incet, dar ne revenim! Fiecare prin mijloace care i se potrivesc, dar trebuie sa iti si dai silinta pentru a gasi acele mijloace. Pentru mine au fost conversatii cu prietenele mele, o cafea buna, cateva filme bune (nu din cele blockbuster, ci filme din care am invatat cate ceva pozitiv). Devii intinat dupa fiecare experienta negativa, dar e alegerea ta daca vei lasa pata acolo, sa se faca din ce in ce mai urata si permanenta sau vei face ceva pentru a o indeparta sau macar diminua. Eu am ales sa invat cate ceva din fiecare experienta, fie ea buna sau rea. Nu cred ca am fost crescuta altfel, ci prin putere proprie si capacitatea mea de a imi alege prieteni si de a alege ce sfaturi sa ascult.

Vad oameni rai, fie ca fac o fapta rea, vorbesc urat sau barfesc urat despre altii. Si nu ii inteleg. Oare viata lor e asa de stearpa si sunt invidiosi pe viata altora? Atunci de ce nu isi creeaza o viata a lor, mai multumitoare decat cea pe care o au si din care se desprind pentru cateva momente doar pentru a vorbi rau despre altcineva? Cu ce ii ajuta?
Imi placea unde am copilarit. Mi se parea ca vecinii sunt o mare familie, cu ganduri si sentimente bune. Am avut momente frumoase: excursii, jocuri, sentimentul de apartenenta unei comunitati prietenoase, dar acum ma intreb: oare au existat vreodata exact cum mi le aduc eu aminte sau se datoreaza inocentei de care am dat dovada? In viitor, va trebui sa imi invat copiii ca lumea este rea. Gasesti si diamante si am fost norocoasa, am gasit destule, dar de cele mai multe ori sunt doar rahati.
Cum sa te feresti de astfel de vecini? Nu prea ai cum. Poti alege sa nu vorbesti cu ei daca iti dai seama ca sunt poame rele, un buna-ziua politicos e de ajuns. Astfel diminuezi mult eventuale surse de barfa, desi tot vor gasi ei ceva sau vor inventa. Cea mai buna solutie este sa nu iti pese, sa te descotorosesti de asemenea persoane din gandurile tale si sa continui sa iti creezi viata cum crezi tu de cuviinta si nu dupa cum te judeca altii. Daca ai tine cont de fiecare barfa si de fiecare dezaprobare, nu ai realiza nimic cu adevarat important.

Mi se pare ca acest post nu a iesit atat de pozitiv pe cat as fi dorit. Vreau o lume cu oameni cu bun simt si calzi. Macar lumea mea (iubit, prieteni) e asa. Pe zi ce trece, observ ca e atat de important sa ai o lume a ta unde sa poti sa iti reincarci bateriile.

25

Inca o jumatate de ora avand 24 de ani... Si cred ca e pentru prima data cand sunt singura in casa, fara sa fie vreo dilie pe care sa ma bucur ca o aud ca spune "La multi ani!" si sa ma imbratisez cu colegele de camera sau cu parintii. P. e la serviciu si eu sunt singurica in casa. As face ceva, dar ce?

Revizuire 24: 
Exact acum un an, eram cu P. in Sibiu, simtindu-ma cu adevarat iubita si fericita dupa 2-3 zile petrecute cu el, care a venit din capitala doar pentru mine, urmand ca dimineata sa sa reintoarca. Dar la 12 noaptea, eram impreuna! A trecut un an si a trecut asa de repede si de frumos. Dar nu este vis, este realitate si sunt fericita! Ma bucur sa ii vad mutrisoara si sa stiu ca e la fel de fericit pe cat de fericita ma face.
Experienta America, New York. O experienta pe care nu o voi uita si care m-a ajutat sa iau decizii importante si sa mi le sustin si sa le indeplinesc. Am intalnit prieteni de conjunctura, ceea ce m-a ajutat si m-a facut fericita in acea perioada. Aproape o luna suferind de amigdalita. Am vazut alti oameni, alta cultura, alta lume, cu totul alta lume si m-a facut sa realizez cum imi doresc sa fiu. Vreau sa ma reintorc peste multi ani, cand voi avea bani pentru a ma bucura din toate punctele de vedere, caci am avut multe experiente, dar recunosc ca mi-ar fi placut sa ies mai des si sa cunosc si mai multe aspecte din NY, pentru care as fi avut nevoie de bani.
M-am mutat cu P., lucru care m-a facut si ma face foarte fericita si care ma face sa realizez ce persoana minunata este (mai ales dupa ce i-am gazduit pe Victoria si David, backpackers din Franta si Spania, pentru ca nu aveau unde sta si P. a avut initiativa sa stea la noi) si ce norocoasa sunt ca in sfarsit, l-am intalnit... pe EL! Presupun ca 23-24 este o varsta buna pentru a iti gasi jumatatea. Am fost nerabdatoare mult timp si era chiar sub nasul meu (aproape), dar am avut nevoie de toata asteptarea si toate experientele, bune si rele pentru a il aprecia cu adevarat.
Sanziana este inca surioara mea. In ultima vreme nu am mai vorbit asa de mult ca in ultimii ani, dar ma bucur ca nici eu, nici ea nu ne suparam si cand vorbim, vorbim cu inima draga si prietenie adevarata. Theo si Alice inca imi sunt foarte dragi, desi nu prea reusim sa ne intalnim, dar le apreciez si le iubesc mult pe toate 3!
Realizez ca am fost cam introvertita anul acesta universitar, m-am concentrat pe iubire si cam atat. Dar mi-a facut bine sufleteste.

Propuneri 25:
Nu prea am studiat si ma simt vinovata, a trecut foarte repede anul. Anul a fost lejer, asa ca si eu am fost lejera. Dar schimbarea trebuie sa vina! Am in minte cum vreau sa fiu, atat ca persoana, cat si ca doctor. Iar ca doctor, vreau sa fiu excelenta! Iar cel mai bun inceput este sa fiu o studenta excelenta, macar pentru un an. Nu neaparat pentru facultate, ci pentru mine, pentru cunostinte medicale.
Sa imi scriu licenta in vara aceasta. Si sa ma apuc devreme sa invat pentru rezidentiat.
Sa fac mai multe pentru P.. Chestii marunte, adorabile. Si sa ne creem cat mai multe amintiri.
Sa vorbesc mai des cu prietenele mele. Cateodata ma simt vinovata ca nu prea le sun.

Sunt recunoscatoare pentru toate experientele avute si ii multumesc lui Dumnezeu si parintilor ca mi-au daruit ajutor si protectie.

Voie buna

In acest sfarsit de saptamana, ne-am intalnit cu doi straini: un el din Spania si o ea din Franta care calatoreau cu rucsacurile la spate prin Europa. Si au inceput din Romania. Dupa calatorii in Bucuresti si Brasov, s-au oprit si in Sibiu. Sansa a facut sa nimereasca tocmai la un concert ce s-a vrut a fi cel mai mare de pana acum din tara, asa ca nu au gasit nici un hostel, nici macar cu ajutorul nostru.
Si acum ajung la subiect: P. s-a oferit, dupa ce s-a consultat si cu mine, sa ii gazduim la noi. Acest lucru m-a facut sa il iubesc si mai mult. Trece timpul si eu descopar lucruri din ce in ce mai frumoase despre firea lui. Nu m-as mai putea imagina fara el.
Experienta a fost una foarte frumoasa, cei doi fiind niste tineri placuti si apropiati de firile noastre. Asa ca am petrecut o zi, 2 seri cu voie buna, discutii despre tot felul de subiecte, vin si bere bune si mancare buna. Le-am facut si turul centrului Sibiului si am savurat inghetata de la masinile de inghetata de pe centru.
Sper ca vom avea si noi ocazia sa ii vizitam la Madrid candva.

Asta sunt azi

Atat greselile, cat si calitatile m-au ajutat sa fiu cum sunt azi. Dar o singura greseala sau o singura calitate nu ma defineste. Cateodata las cate o greseala sa ma acapareze, sa uit cum sunt in totalitate. Cateodata mi-e dor de vechea eu, mai inocenta. Vina nu isi are rostul. Tot ce am ales a fost alegerea potrivita la momentul respectiv, cu motive mai mult sau mai putin bune, dar ale mele si desi ma simt vinovata uneori, nu regret.
Stiu cum vreau sa fiu, care e ideea mea despre mine, o fire linistita, calma, ganditoare, vazandu-ma vara stand pe o banca cu o carte in mana, dar nu intotdeauna se potriveste cu ce fac. Stiu, sunt definita de mai multe atribute si sentimente, unele chiar contradictorii.
Asta sunt azi. Cateodata simpla, cateodata complicata, zambitoare sau ingandurata, traind pentru moment sau visand la viitor, cu experiente si bune si putin indoielnice.

Puiul

Afara canta o pasare. Vad florile din copacul mare de vizavi si aud si miros ploaia de primavara. Floricica mea inca e pe masa, iar eu sunt fericita. Ma rasfat cu un pahar de Cola si chipsuri cu gust de chilli.
Astept sa se fiarba un pui de tara, sa fac un ostropel. Imi place atat de mult sa gatesc pentru cei dragi, pentru el. Si incep sa ma pricep din ce in ce mai bine. Saptamana asta am facut ficat in stil arabesc si burgeri de somon afumat, ambele insotite de niste cartofi la cuptor foarte, foarte buni. Iar faptul ca s-au mancat cu pofta si placere ma bucura mult, mai ales ca de obicei lui nu ii place nici ficatul, nici pestele.
Ma simt apreciata, nu numai din punct de vedere culinar, ci in general. Si ma rasfata, dar intr-un sens bun, cu iubire.

Gerbera

Astazi mi s-a parut tare frumos afara, uitandu-ma pe geam am simtit ca de acum inainte va fi primavara. Asa ca m-am decis sa il iau de la serviciu, sa ne plimbam inapoi spre casa. In drum spre el m-am oprit la floraria din cartier de unde am cumparat o gerbera. Aproape alba, putin spre galben... pentru ca mi s-a parut ca se potriveste cu el. Acum, floarea sta in vaza pe masa din sufragerie. Cred ca mereu ar trebui sa fie flori in casa, sa ne aducem aminte sa ne pastram inocenta copilareasca. Flori, ciocolata, iubire in casa noastra.

Zapada de anul acesta

Zapada de acum imi da sentimentul de copilarie. E ceva atat de linistitor si plin de bucurie in afara ferestrei mele, dar si de aceasta parte, de unde stau eu.
Mi-e dor de patinoar. As vrea un patinoar linistit, calm, doar cu cativa oameni, printre care si noi doi.
Nu m-am mai bucurat de cativa ani de prezenta zapezii ca acum. Cred ca aveam nevoie sa imi gasesc locul.

Calatorind prin viata

Sunt oarecum multumita de progresul pana acum, la cei 24 de ani ai mei. Sunt la o facultate care imi place mult si desi cateodata imi vine sa bat campii, in timpul sesiunii in mod misterios am mini-episoade de depresie sau pur si simplu pierd vremea, sunt multumita.
Ma bucur si de riscurile pe care mi le-am asumat pana acum: Ankara, New York, Petru. A meritat. Nici nu am cuvinte sa exprim cat de mult a meritat. M-am tot gandit sa scriu mai mult despre aceste experiente, ca sa pot citi peste ani. Dar simt ca trebuie sa le pastrez in inima si sunt egoista, inca nu sunt pregatita sa le impart cu altcineva, chiar daca le-as imparti doar cu o foaie de hartie. In curand...
Bineinteles, sper ca voi imbunatati unele lucruri. Si stiu ca voi reusi. A fost putin anevoios drumul in ultima vreme, dar isi revine. Imi revin.

Pierd vreme.

A fost greu sa ma reobisnuiesc cu viata de student full-time. Doresc sa invat, dar cumva incep sa fac alte lucruri pana sa ma apuc sa deschid cartea, astfel ca la finalul zilei, nu am citit nici macar o fraza. Acum, mi-am dat seama ca peste 4 zile am un examen mare. Examen pe care, nu stiu din ce motiv, il credeam a-l avea peste o saptamana. Caietul de activitate la care m-am gandit in postarea trecuta este gol.
Sunt constienta ca trebuie sa invat. Sunt in starea de pana a scriitorului. Convertita la viata de student. Pana de a fi student. Am motivatie, lipseste... ce?