Două cappuccino, vă rog!

Italian al ei, vienez al meu, băute printre poveşti şi gânduri, ferite de ploaia de seară de iunie, au fost exact ce trebuia pentru a încheia plimbarea şi a continua prietenia.
Andreea, mai avem un an! Trebuie să profităm la maxim de el, să ne aducem aminte şi de momente liniştite ca acesta, dar şi de tot felul de trăznăi.

De ce?-uri

Nu trebuie să mai am resentimente. Cât ţinea el la mine nu se ridica la nivelul iubirii pe care sunt eu capabilă să o port cuiva. Şi nu el este cel care merită o asemenea iubire. Sper numai să existe o asemenea persoană şi să ne găsim la momentul oportun.
Alte "de ce?-uri" nu îşi mai au rostul. Există un singur răspuns la toate, acela că nu m-a iubit suficient. Şi dacă acum, în primii ani, nu există o iubire care să dea aripi amândurora şi încredere că împreună pot reuşi orice, atunci în următorii ani nu ar mai rămâne nimic. Iar respect nu l-ar fi oferit, din simplul motiv că nu ştie ce este.
Alături de el, începusem să nu mai fiu eu. Îmi pierdeam din suflet, deveneam banală în sensul rău. Şi atât mi-ar fi putut oferi, ştiu asta. Nu îmi dezvoltam preferinţele spirituale, decădeam din ce în ce mai mult.
Dacă cel care susţine că te iubeşte nu încearcă să te consoleze când plângi, să te strângă în braţe, să te facă să râzi prin orice mijloc stupid, renunţă, de fapt nu te iubeşte.  Eu am învăţat asta suferind.

Chef de libertate

Afară plouă. Şi eu nu am chef să stau în casă. Vreau să ies, să mă plimb, să nu îmi fac planuri, dar totuşi la sfârşitul serii să plutesc de fericire. Vreau să fiu la mare. Vreau să ies o noapte întreagă cu fetele. Vreau să cunosc oameni pe care încă nu-i cunosc, oameni haioşi, petrecăreţi. Da, sunt liberă şi mă voi bucura de asta!

Căsuţa mea

Vreau să am o căsuţă a mea, să pot să mă plimb goală, să gătesc cu nimic altceva pe mine decât un şorţ, să ştiu că fiecare lucruşor îmi aparţine, să pot să mă culc la ce oră vreau şi să mă trezesc la orice oră vreau.
Nu vreau o casă mare, poate să aibă numai o cameră, o bucătărie şi o baie, dar să fie ale mele. Şi vreau o mică grădină, să am două scaune şi o măsuţă, să îmi beau cafeaua acolo, când singură, când cu o prietenă bună, iar în viitor cu iubitul meu. Şi nişte flori frumoase, colorate.
Şi mai vreau să am un iepuraş.

Alb? Negru? Gri!

Viaţa nu se poate împărţi în ce e bine şi ce e rău. Sunt atâtea nuanţe de gri! Ştiu numai că tot ce am făcut în relaţia asta a fost din iubire. Ştiam că nu îl pot socoti ca un suflet pereche, dar mă gândeam că el este cel alături de care voi rămâne. Am fost orbită de iubire. Dar oare mă gândeam că îl voi iubi pentru totdeauna din moment ce nu era jumătatea mea sufletească?

S-a terminat!

Încep să mă obişnuiesc cu gândul ăsta sau măcar să fiu conştientă de el. Nu mai pot suferi pentru el, m-a secat.

Anunţ mortuar:    Ai sfârşit ce părea a fi pururea. 12 ianuarie 2012 - 31 mai 2013.  Vlad.

Amintiri

Când va veni şi timpul să mă uit la lucrurile primite de la el şi să nu mai simt nimic? Nici dezamăgire, nici tristeţe, nici părere de rău după amintirile frumoase? Chiar avem multe amintiri frumoase, dar şi mai multe, mult mai multe urâte. Şi tind să îmi amintesc mai mult de cele frumoase, dar nu mai vreau să cad în capcana asta şi să mă împac cu el. E timpul să trec mai departe, să mă respect, să mă iubesc mai mult pe mine decât îl iubesc pe el.
Ce greu este!
Vreau eliberare!

Târgu Mureș şi prietenii

Capul sus! Nu mai suferi că nu te merită. Toată lumea îmi spune asta... și știu că nu numai pentru că îmi sunt prieteni, ci pentru că este și adevărat. Dar... l-am iubit. Și asta nu dispare așa ușor... chiar dacă mă las amăgită și el continuă să mă dezamăgească. Nu mai am încredere în nici un bărbat, consider că nici unul nu este capabil de iubire.
Și iar mă simt jos.
Adu-ți aminte de sentimentul avut în Târgu Mureș și continuă așa! Ţi-ai dat seama că meriţi osteneala şi că eşti tânără, e momentul să te simţi bine, să te distrezi, nu să te laşi doborâtă de o falsă iubire.

Sunt norocoasă că am atâţia prieteni buni: Sânziana, Theo, Andreea, cele două Ana, Silvia, Larisa, Bogdan. Sunt curioasă copiii mei cui vor spune "mătuşa" sau "unchiul" dintre toţi aceştia. Zilele astea mi-am reînnoit legăturile cu ei. Şi mă bucur de toate aceste prietenii sincere, căci ştiu că oricât nu ne-am vorbi, legătura dintre noi va fi aceeaşi. Dintre ei, Andreea e cea mai nouă în inima mea, ca o prietenă ce va rămâne acolo. Şi vreau această prietenie să fie la fel de puternică ca celelalte. Se pare că atrag oameni buni, de calitate şi sper că şi eu le aduc lor un strop de fericire şi linişte cum şi ei aduc în viaţa mea.