Viitorului meu iubit: Mi-e frică de momentul când nu mă vei mai iubi. Pentru că eu te voi iubi în continuare, ştiu sigur. Pentru că eu sunt genul de persoană care se îndrăgosteşte rar, dar serios. Pentru că poate nu voi trece cu adevărat peste Vlad de abia după ce mă voi îndrăgosti de tine.

Tind

Pântecul meu nu cred că va cunoaşte fericirea unui prunc. Nu pentru că nu îmi doresc, ci pentru că nu găsesc bărbatul care să mă facă să doresc să îi port copilul. Mă simt incapabilă de iubire. Nu pentru că nu pot să iubesc, căci inima mea de abia aşteaptă să iubească, ci pentru că observ bărbaţii din jurul meu şi mi se pare că nu sunt compatibilă cu nici unul. Eram gata să renunţ la visurile mele pentru a duce o viaţă a ceea ce credeam eu iubire. Oare ce a fost? Nu m-ai înălţat, nu mi-ai dat aripi, nu m-am simţit unică.
Dar de acum nu voi mai renunţa la visurile mele, chiar dacă poate ridic iubirea la un nivel prea înalt şi niciodată nu voi găsi ceea ce caut. Pentru că nu mai există. Poate nu a existat niciodată. Dar ştiu că au mai fost oameni care şi-au dorit-o, deoarece este prezentă în atâtea cântece, filme, poezii, romane. Cine le-a creat s-a gândit la adevarata iubire. Au tins spre ea. Oare au găsit-o până la urmă? Oare este speranţă şi pentru mine?

Umanitate

Ce frumos trebuie să fie sentimentul ca atunci când ceva scoate la suprafaţă ce e mai rău în oameni, în unii să scoată ce e mai bun! Încă poţi să ai încredere în oameni. În unii.
Depinde de ceea ce cauţi.

3 metros sobre el cielo

Y de repente te das cuenta de que todo ha terminado. Ya no hay vuelta atrás. Y justo entonces intentas recordar en qué momento comenzó todo.
Y es ahí, justo en ése momento, cuando te das cuenta de que las cosas solo ocurren una vez. Y por mucho que te esfuerces ya nunca volverás a sentir lo mismo. Ya nunca tendrás la sensación de estar a tres metros sobre el cielo.

 Eu nu am fost deasupra cerului, nici nu am ajuns sa ating un nor alături de tine. Acea iubire la care visam, acea poveste una într-o mie... noi nu am avut-o. M-am lăsat condusă într-o iubire oarecare din dorinţa de a fi iubită, de a crea o poveste. Dar am învăţat că iubirea nu o creezi cu un oarecare, sper că de data aceasta voi aştepta ceea ce trebuie! Ar fi durut mai rău dacă am fi avut o asemenea iubire, dar m-aş fi consolat cu gândul că am avut ocazia să cunosc iubirea! Dar oare aş mai fi putut trăi? Când voi cunoaşte iubirea, sper să am un final de poveste fericit, pentru a nu învăţa să trăiesc fără el.

Greşeală

Mă uit acum la tine, iar corpul pe care altădată îl iubeam întreg şi părticică cu părticică, acum este străin şi nedorit.

Mă gândesc la tine, la ceea ce a fost pe care eu îl numeam „noi” şi încep să îmi dau seama de ce nu a mers. De ce, chiar dacă nu m-ai fi rănit, mai târziu tot nu ar mai fi mers pentru că m-aş fi trezit. Nu, nu mă mai refer la corpul tău, ci la toate defectele pe care mi le-ai arătat, multe, din ce în ce mai multe, până când au fost prea multe.

Eşti greşeala mea pe care nu am apucat să o fac fiind adolescentă, pe care am făcut-o ca o adolescentă, crezând că sunt matură.

De ce moare iubirea? De ce nu mai există iubire? Oare au existat vreodată măcar doi oameni, cuplu fiind, cărora iubirea să le crească zi de zi? Care să îl simtă pe celălalt mereu prezent în suflet, în trup, în fiecare miros, în fiecare gust, în fiecare orice? Oare au existat? Oare există alţii? Oare vor exista alţii?

Cine îmi poate spune ce e iubirea?

Două cappuccino, vă rog!

Italian al ei, vienez al meu, băute printre poveşti şi gânduri, ferite de ploaia de seară de iunie, au fost exact ce trebuia pentru a încheia plimbarea şi a continua prietenia.
Andreea, mai avem un an! Trebuie să profităm la maxim de el, să ne aducem aminte şi de momente liniştite ca acesta, dar şi de tot felul de trăznăi.

De ce?-uri

Nu trebuie să mai am resentimente. Cât ţinea el la mine nu se ridica la nivelul iubirii pe care sunt eu capabilă să o port cuiva. Şi nu el este cel care merită o asemenea iubire. Sper numai să existe o asemenea persoană şi să ne găsim la momentul oportun.
Alte "de ce?-uri" nu îşi mai au rostul. Există un singur răspuns la toate, acela că nu m-a iubit suficient. Şi dacă acum, în primii ani, nu există o iubire care să dea aripi amândurora şi încredere că împreună pot reuşi orice, atunci în următorii ani nu ar mai rămâne nimic. Iar respect nu l-ar fi oferit, din simplul motiv că nu ştie ce este.
Alături de el, începusem să nu mai fiu eu. Îmi pierdeam din suflet, deveneam banală în sensul rău. Şi atât mi-ar fi putut oferi, ştiu asta. Nu îmi dezvoltam preferinţele spirituale, decădeam din ce în ce mai mult.
Dacă cel care susţine că te iubeşte nu încearcă să te consoleze când plângi, să te strângă în braţe, să te facă să râzi prin orice mijloc stupid, renunţă, de fapt nu te iubeşte.  Eu am învăţat asta suferind.

Chef de libertate

Afară plouă. Şi eu nu am chef să stau în casă. Vreau să ies, să mă plimb, să nu îmi fac planuri, dar totuşi la sfârşitul serii să plutesc de fericire. Vreau să fiu la mare. Vreau să ies o noapte întreagă cu fetele. Vreau să cunosc oameni pe care încă nu-i cunosc, oameni haioşi, petrecăreţi. Da, sunt liberă şi mă voi bucura de asta!

Căsuţa mea

Vreau să am o căsuţă a mea, să pot să mă plimb goală, să gătesc cu nimic altceva pe mine decât un şorţ, să ştiu că fiecare lucruşor îmi aparţine, să pot să mă culc la ce oră vreau şi să mă trezesc la orice oră vreau.
Nu vreau o casă mare, poate să aibă numai o cameră, o bucătărie şi o baie, dar să fie ale mele. Şi vreau o mică grădină, să am două scaune şi o măsuţă, să îmi beau cafeaua acolo, când singură, când cu o prietenă bună, iar în viitor cu iubitul meu. Şi nişte flori frumoase, colorate.
Şi mai vreau să am un iepuraş.

Alb? Negru? Gri!

Viaţa nu se poate împărţi în ce e bine şi ce e rău. Sunt atâtea nuanţe de gri! Ştiu numai că tot ce am făcut în relaţia asta a fost din iubire. Ştiam că nu îl pot socoti ca un suflet pereche, dar mă gândeam că el este cel alături de care voi rămâne. Am fost orbită de iubire. Dar oare mă gândeam că îl voi iubi pentru totdeauna din moment ce nu era jumătatea mea sufletească?

S-a terminat!

Încep să mă obişnuiesc cu gândul ăsta sau măcar să fiu conştientă de el. Nu mai pot suferi pentru el, m-a secat.

Anunţ mortuar:    Ai sfârşit ce părea a fi pururea. 12 ianuarie 2012 - 31 mai 2013.  Vlad.

Amintiri

Când va veni şi timpul să mă uit la lucrurile primite de la el şi să nu mai simt nimic? Nici dezamăgire, nici tristeţe, nici părere de rău după amintirile frumoase? Chiar avem multe amintiri frumoase, dar şi mai multe, mult mai multe urâte. Şi tind să îmi amintesc mai mult de cele frumoase, dar nu mai vreau să cad în capcana asta şi să mă împac cu el. E timpul să trec mai departe, să mă respect, să mă iubesc mai mult pe mine decât îl iubesc pe el.
Ce greu este!
Vreau eliberare!

Târgu Mureș şi prietenii

Capul sus! Nu mai suferi că nu te merită. Toată lumea îmi spune asta... și știu că nu numai pentru că îmi sunt prieteni, ci pentru că este și adevărat. Dar... l-am iubit. Și asta nu dispare așa ușor... chiar dacă mă las amăgită și el continuă să mă dezamăgească. Nu mai am încredere în nici un bărbat, consider că nici unul nu este capabil de iubire.
Și iar mă simt jos.
Adu-ți aminte de sentimentul avut în Târgu Mureș și continuă așa! Ţi-ai dat seama că meriţi osteneala şi că eşti tânără, e momentul să te simţi bine, să te distrezi, nu să te laşi doborâtă de o falsă iubire.

Sunt norocoasă că am atâţia prieteni buni: Sânziana, Theo, Andreea, cele două Ana, Silvia, Larisa, Bogdan. Sunt curioasă copiii mei cui vor spune "mătuşa" sau "unchiul" dintre toţi aceştia. Zilele astea mi-am reînnoit legăturile cu ei. Şi mă bucur de toate aceste prietenii sincere, căci ştiu că oricât nu ne-am vorbi, legătura dintre noi va fi aceeaşi. Dintre ei, Andreea e cea mai nouă în inima mea, ca o prietenă ce va rămâne acolo. Şi vreau această prietenie să fie la fel de puternică ca celelalte. Se pare că atrag oameni buni, de calitate şi sper că şi eu le aduc lor un strop de fericire şi linişte cum şi ei aduc în viaţa mea.

Şi încă sper. Sunt bine, apoi vii din nou în viaţa mea şi mă faci să cred că de data asta mă vei iubi. Dar nu e aşa. Dar tot sper. Ce e în neregulă cu mine? Trebuie să mă desprind! Eram bine...

Am atâta iubire de oferit! Sufletul mi-e inundat cu iubire, inundat în cel mai frumos mod. Trebuie numai să descoperi acea iubire. Dă-mi baza şi îţi voi da restul piramidei. Fă-mă să am încredere. Şi nu o pierde, nu o ştirbi...
Ştiu ce fel de viaţă îmi doresc... şi chiar nu vreau să cred că nu există nimeni în lumea asta care să dorescă acelaşi lucru. Încă mai există respect, iubire, frumuseţe interioară... ştiu asta!

Singură şi liniştită

Vreau pahare ca cele din Nana: simple, banale, dar speciale pentru mine. Vreau lumânări, flori, o măsuţă, orice îmi atrage privirea şi mă bucură.
Ştii cum ziceam că nu mă mai vreau să locuiesc singură? M-am răzgandit! Acum vreau din nou... o nouă experienţă! Toate cele de mai sus au fost despre asta: cum ar fi să locuiesc singură.
Hmmm... ce bine că pot visa cu ochii deschişi!

Linişte, furtună

Zâmbeşte, bucură-te! Păstrează-ţi inocenţa cât de mult poţi, chiar dacă alţii râd de tine. Odată pierdută, sufletul nu îţi va mai fi la fel, nu te vei mai bucura la fel. Vei începe să vezi răul din oameni... nu te speria! Mergi mai departe! Priveşte totul ca pe un teatru şi nu te lăsa prea mult afectat, dar învaţă din tot ce priveşti şi auzi.
Hmmm... maturitatea... Cine mi-ar fi spus că este atât de dificil să îţi păstrezi liniştea?
Zâmbesc... în fiecare zi. Dar de câte ori mă şi luminez când o fac?

Garoafe albe

Deschise. Pline de iubire. Dar tu... tu nu ma iubeşti. Şi nu înţeleg cum de m-am putut înşela atât de mult. Dar nu m-am înşelat, chiar erai altfel. Poate era doar teatru...
Şi mă gândesc cât de mult am decăzut de la începutul relaţiei noastre până la sfârşitul ei. Cum m-ai făcut să mă cert cu tine de atâtea ori şi să îţi declar iubirea printre lacrimi, sperând să redevii gărgăriţul meu. Cum am băut de două ori şi m-am ameţit foarte tare, purtându-mă ca o domnişoara alături de alţii, dar înjosindu-mă faţă de tine şi faţă de mine. Cum nu înţelegeam cum de poţi fi aşa de prost de nu distingi noţiunile de bine şi de rău.
Şi îmi pare rău că ţi-am dat inima mea pentru că o păstrasem pentru cineva special. Acum, înţeleg că nu tu erai şi nu eşti deloc special. Îmi pare rău să spun că am iubit un prost.

Îmi place sentimentul ăsta. Ca acum un an - doi. Sunt liniştită, liberă, împăcată. Sunt fericită cu ceea ce am.

Oh, unde eşti tu? Şi cine eşti tu? Te cunosc în momentul de faţă?
Te aştept.

Scrisoare

Această scrisoare i-am dat-o lui. Până la urmă, a fost degeaba, nu a înţeles ce era de înţeles. Dar eu am încercat, nu-mi pare rău de nimic.


Ti-am pus sufletul meu in palma ta si am sperat ca vei sti cum sa te porti, ca te vei purta ca si cum ar fi cel mai important si mai de pret. Am vrut sa imi simti iubirea si sa te bucuri de ea, sa ai grija de ea. Am sperat ca tu esti cel alaturi de care sa ma simt fericita, implinita. Si ai fost, atata timp cat mi-ai pretuit iubirea. Am crezut ca sunt atat de norocoasa ca te-am intalnit si ca S-a gandit si la mine Dumnezeu si mi te-a scos in cale pentru a iubi si a fi fericiti.

Eu am fost cadoul de ziua ta, dar in timp inima mea a devenit adevaratul cadou. Cateodata constientizai asta si aveai grija de ea si eram foarte fericita. Si iti multumeam pentru asta si te faceam si pe tine fericit. Si te iubeam atat de mult!  Imi salta inima de fericire cand erai tu fericit.
Dar, din pacate, au fost si dati cand ai terfelit cu inima mea pe jos si ti-ai batut joc de mine, ai fost egoist.
Relatiile au si bine si rau. Vreau sa cred ca raul a trecut deja, iar de acum inainte ne asteapta binele. Iar eu vreau sa imi dau silinta sa fie asa. Vrei si tu?
Cucereste-ma. Castiga-mi increderea. Nu este greu, trebuie numai sa imi arati ca vrei. Nu conteaza ca mai si gresesti, este omeneste, dar sa te gandesti si la mine.

Acum, ai trecut printr-o relatie serioasa. La inceput mi-ai spus ca nu ai mai avut nimic serios si nu stii cum sa te comporti. Acum stii. Nu va mai fi nevoie sa iti explic eu. Acum nu mai ai scuza ca nu stii.
Din toate certurile cate am avut, invata din ele. Invata cum gandesc fetele, ce imi place si cum e o relatie. Stiu ca nu ai avut un exemplu bun de la care sa observi, sa inveti, de aceea eu am incercat sa iti explic ceea ce stiu si eu. Nu lasa certurile sa te copleseasca. Ia ce e bun din ele, acum stii despre relatii, ce trebuie sa faca partenerii pentru a fi armonie.

Vreau sa las perioada asta urata in urma. Mi-ai frant inima de multe ori si acum imi dau seama ca intr-adevar iubirea iarta si rabda multe. Dar am rabdat destul, acum vreau sa fiu fericita, sa ma faci fericita, sa incerci macar si voi observa. Si vreau sa te fac fericit. Vroiam sa iti fiu mereu alaturi, sa ma ai mereu sprijin, sa pot sa iti aduc linistea in suflet. Iar atata timp cat mi-ai aratat ca ma iubesti, am facut toate acestea. Mecanismul meu de aparare este ca atunci cand cineva ma raneste, sa ma apar cat de puternic pot, chiar daca ranesc pe cineva. Si te-am ranit, dar numai pentru ca ma aparam impotriva neiubirii tale. Nu am vrut sa ma trezesc si sa realizez ca tu nu m-ai iubit. Sufletul meu nega posibilitatea asta.

Stii cand ti s-a spus de la o persoana in varsta care a trait multe si a observat destule sa ai grija de mine ca sunt o comoara? Nu ai avut, dar sper ca vei avea de acum inainte, sa incerci sa redevin comoara aceea si sa ma pastrezi.
In numele iubirii ce ne-am purtat-o si stiu ca nu s-a sfarsit de tot, eu voi incerca sa indrept situatia noastra, sa avem din nou acea relatie frumoasa. Am luptat pana acum sa ne fie bine, dar tie nu ti-a pasat, m-ai lasat sa duc lupta asta de una singura, iar din cauza asta s-au iscat si alte certuri. Dar gata, e nevoie de doi. Alatura-te si tu! Fii alaturi de mine cand trebuie, fa parte din relatia asta cand trebuie.
Spui ca sunt sentimentala. Daca asta inseamna ca vreau ca relatia mea sa contina iubire, respect, sustinere si multa fericire, atunci da, sunt. Si nici nu ma voi schimba. Voi incerca pana voi muri ca relatia mea sa fie asa. Si sa fiu fericita si sa imi fac partenerul fericit. Si toata lumea isi doreste o asemenea relatie, dar cei mai multi renunta la a-si face partenerul fericit si pe parcurs pierd iubirea, relatia.
Stiu ca si tu iti doresti o relatie asemenea, dar te lasi influentat si nu iti dai seama ca ai putea sa ai relatia aia, pentru ca deja ai fata care te iubeste si e dispusa sa iti ofere fericirea.

Te iubeam... pentru felul cum ma priveai, pentru ca erai alaturi de mine cand mi-era rau, pentru ca iti placea sa ma vezi razand sau zambind, pentru ca erai calm, pentru ca incercai sa iti iasa totul bine in relatie (si mereu ti-am apreciat eforturile, chiar daca rezultatul nu era intotdeauna bun), pentru momentele cand erai adormit, dar te gandeai la mine, pentru toate imbratisarile, pentru ca ma faceai sa simt ca esti al meu, iar eu ma simteam in intregime numai a ta, pentru micile surprize, pentru ca imi placea sa te privesc si nu ma plictiseam facand asta si multe altele. Poate daca vom mai fi impreuna, ma vei intreba de ce te iubesc, iar eu iti voi raspunde, iar intre timp voi mai descoperi si altele. Dar depinde si de tine!

Întâi vezi dacă poţi discuta cu partenerul sau partenera. Dacă nu este capabil să poarte o discuţie în contradictoriu cu câteva argumente sau să aplaneze o ceartă, ceva nu e în regulă... de o asemenea persoană fugi cât te ţin picioarele! Nu te îndrăgosti, căci ţie îţi faci rău! Inevitabil, într-o relaţie există şi certuri, dar trebuie să existe comunicare şi să se treacă peste, sa fie rezolvate, nu lăsate să atârne, iar relaţia să atârne de un fir de aţă cu teama de a nu se strica definitiv căci pentru unul dintre parteneri este prea stresant să găsească un argument.
Dacă greşeşti, îţi asumi riscul să te cerţi apoi. Nu te poţi aştepta să ţi se suporte orice, să greşeşti cât poţi de mult, iar cel de lângă tine să fie obligat să nu zică nimic.
Trebuie să ţii cont şi de dorinţele celuilalt, să se ajungă la o concluzie bună. Într-o relaţie nu trebuie să fii egoist şi să nu faci nimic pentru celălalt. Trebuie să se arate iubirea prin toate mijloacele.

Încercare

Observ că am gânduri bine clădite şi încerc să mă conving de multe lucruri şi să fiu pozitivă, dar m-am ciobit puţin câte puţin la fiecare greşeală a lui, la fiecare ceartă.
Şi vreau să par puternică. Dar tot plâng înainte să adorm.

Sunt o visătoare!

Vreau ce e mai bun pentru mine şi pentru cei din jurul meu, mai ales pentru cei la care ţin.
Vreau o iubire ca în poveşti, dar reală, o familie fericită, cândva să fiu o mamă foarte bună, să le insuflu copiilor mei fericire, libertate, dorinţa de bine şi de bun.
Am crescut, dar descopăr bucuroasă că încă mă bucur de lucrurile mărunte, frumoase ce mă înconjoară, de ploaie, ninsoare, o floare. Am trecut prin multe şi încă voi mai trece, dar sper ca sufletul meu să fie mereu capabil să se bucure.
Există magie pretutindeni, atâta timp cât eşti dispus să o vezi, să o simţi, să trăieşti. Nu fi precaut mereu, surprinde-te! Explorează cât mai mult, gândeşte simplu şi simte mai mult. Totul e în schimbare, şi tu! Depinde de tine cum va fi schimbarea!
Ceea ce tuturor pare să le placă, poate ţie nu-ţi place. Dar găseşte să faci ceva ce îţi place şi vei întâlni o lume mai pe placul tău.
Eşti plictisit? Hai într-o aventură: viaţa ta! În fiecare zi, o nouă aventură!
Ce vrei să povesteşti? Creează-ţi propria poveste.

Apropiere

Esenţa sufletului - să iubeşti şi să fii iubit. Îmi pun sufletul in palma mea şi a ta, vreau să îl pătrunzi şi să înţelegi. Vei înţelege? Îmi doresc apropiere trupească, dar pun preţ pe cea sufletească.
Mă agăţ. Ceea ce ne subjugă azi, mâine poate nu are nici o influenţă asupra noastră.
Plătesc pentru o conştiinţă împăcată. Dar... e împăcată?

Speranţele şi dorinţele mele poate nu înseamnă nimic pentru lume, dar eu trebuie să le onorez, să încerc să le fac posibile şi să găsesc pe cineva alături de care să mă bucur pentru îndeplinirea lor, cât şi pentru îndeplinirea speranţelor şi dorinţelor lui.
Voi fi mai bună datorită tuturor persoanelor care au trecut prin viaţa mea şi care vor mai trece, căci fiecare are un rol cât de mic.

Încercăm

Hmmm... aşa e viaţa! Speri că vei întâlni persoana alături de care să te simţi împlinit, să fie suficient de normal, dar şi suficient de ciudat, să simţi că ştii ce e iubirea. Şi de multe ori crezi că ai găsit-o şi poate dura o perioadă să vezi că încă trebuie să cauţi. Dar nu te lăsa descumpănit! Cineva acolo există şi poate speră acelaşi lucru.
Nu ştiu ce îmi rezervă viitorul. Vom putea să îndreptăm o relaţie care era minunată acum câteva luni sau o voi lua de la început cu alţii? Oricum ar fi, trebuie să ţin minte că merit să fiu fericită! La sfârşitul vieţii să nu am regrete majore.
Şi în filme şi seriale îţi arată că trebuie să săruţi multe broaşte până să întâlneşti persoana potrivită, dar de ce îmi e atât de greu să renunţ la tot ce am simţit? Da, vreau sa fiu fericită, dar nu se poate sa fiu fericită cu el?