Singură? Nu.

Stând singură în apartamentul oarecum străin, sentimente de spaimă, nelinişte şi deprimare puneau stăpânire pe mine încet. Totul îmi striga "nu vreau singurătate!" şi mă gândeam la momentele când îmi imaginam că stau singură într-un apartament. M-am schimbat. Nu mai vreau aceleaşi lucruri. Acum nici nu vreau să mă gândesc a sta fără prietene sau fără el. El! Cât de mult îl iubesc!

Sunt îmbrăcată ca un adult. Mai devreme sau mai târziu, va trebui să încep să mă comport ca atare.

Este de datoria mea să îmi îndeplinesc visul. Complet.
Pot spune fericită că la cei 22 de ani ai mei, mi-am îndeplinit o parte din vis, aceea de a iubi şi de a simţi că sunt iubită. Sunt norocoasă. Mi-am descoperit jumătatea mea de portocală. Şi am de gând să fiu din ce în ce mai fericită.
Mai rămâne partea a doua. Pasiunea mea faţă de ceea ce vreau să fac, să devin.
Cum prima parte a depins mai mult de noroc şi de Dumnezeu, de mine depinzând continuarea-i frumoasă, cea de-a doua parte depinde mai mult de mine, de hotărârea şi munca mea. Vreau să fiu bună!