Mozaic de prieteni

Momente diferite în care am dorinţa de a fi cu anumiţi prieteni sau cunoştinţe.
Acum? Nu am vrut să ies în club, nici cu prietenul meu şi amicii lui, nici cu colegele de cameră. Am crezut că vreau să stau acasă. Şi am stat, m-am relaxat. Dar acum câteva secunde mi-am dat seama. Nu e vorba că nu am chef de ieşit, eu mereu am, dar nu vroiam să ies cu această parte a mozaicului. Vreau cu Larisa şi gaşca aceea. Partea dilie, neconvenţională, simplă. Partea aceea din mine. Da, chiar am chef să ies! Dar cu ei! Nu am mai fost demult aşa cum eram atunci. Mi-e dor. Ah! Ce vremuri!
Cunosc multe persoane care sunt într-un singur fel. Eu? Atâtea cunoştinţe câte am, atâtea feluri de a fi am. Unele contradictorii. Dar totul are sens!
Mă gândeam să categorisesc toate aceste feluri. Dar de ce? Nu, nu. Numai eu ştiu tot ce pot fi.
Ce chef să ies am acum! Cu ei!

Azi totul va fi colorat!

Simt o explozie de culori şi miros toamna. Frunze arămii, verzi, roşii ce îndeamnă la plimbări. Vreau o fericire colorată, vreau un curcubeu fără ploaie, vreau o mâncare colorată şi o cafea colorată.
Vreau o lume de poveste. Fără personajele negative. Da, astăzi am dreptul să fiu cine vreau să fiu, să îmi imaginez şi să visez în voie. Azi voi fi copil într-o lume plină de copii.