Superputeri

Mi-aduc aminte de copilărie, cum aveam senzaţia şi credeam cu tărie că sunt destinată să fac lucruri mari. Am un moment asemenea. Ai plâns vreodată pentru că vroiai să nu fie răutate în lume? Şi nici sărăcie? Şi să simţi toate astea pentru oameni pe care nu îi cunoşti şi pe care nu îi vei cunoaşte niciodată? Adică nu să plângi pentru propria persoană, să ai ce îţi trebuie, ce îţi doreşti, dar să vrei ca toţi ceilalţi de pe planetă să poată fi capabili să spună acest lucru.
Vreau să fac o diferenţă! Vreau sa contribui în perioada pe care o voi trăi, făcând ceva ce va conta! Pentru puţini, pentru mulţi!

Treisprezece

În câteva zile am început să te iubesc…

pentru că eşti alături de mine când mi-e rău,

pentru că eşti calm,

pentru că încerci să îţi iasă totul bine, deşi nu întotdeauna reuşeşti… dar îţi mulţumesc că încerci,

pentru că îţi place să mă vezi râzând,

pentru momentele când eşti adormit, dar te gândeşti la mine,

pentru toate îmbrăţişările,

pentru fluturaşi… şi ai mei, şi ai tăi,

pentru că mă faci să simt că eşti al meu,

pentru micile surprize,

pentru că mă ambiţionezi,

pentru că îmi place să te privesc,

pentru că mă placi aşa cum sunt şi mă accepţi,

pentru că eşti tu.

Treisprezece… o zi aşa frumoasă şi norocoasă.