luni, 3 decembrie 2012

Post pentru Sânziana

După o liniştită călătorie cu trenul şi, astfel, un scurt moment de relaxare şi după câteva planuri, voi rememora călătoria Sânzianei la Sibiu, o mică aventură pentru ea cu multe lucruri noi şi o mare bucurie aşteptată de mult timp pentru mine.
Nu de multe ori mi se întâmplă să fac planuri şi să îndeplinesc tot ce îmi propun. Acea zi a fost încununată cu succes. Nu am avut un singur minut în care să mă plictisesc, să mă întristez, să mă gândesc la altceva sau să nu vreau să fiu acolo. Dar asta e o mică parte din succes. În ceea ce constă succesul este că acelaşi lucru l-ai simţit şi tu, draga mea Sânziana! Am reuşit să facem multe lucruri şi să fim fericite continuu. A fost o zi perfectă pentru prietenie!
Am vrut să te aduc aproape de mine, să vezi şi ce îmi place, dar şi lucrurile banale. Întâi am început cu lucrurile banale: am mers la cumpărături la Billa de lângă cămin, căci de acolo îmi fac eu mereu cumpărăturile, am mers să îmi iau nişte haine de la spălătorie şi ţi-am arătat cum ne întindem noi rufele. După un ceai băut la cămin, am făcut o scurtă plimbare prin parcul Sub Arini. Mereu îmi voi aduce aminte cu drag de acest parc, am vrut să vezi de ce îmi place mie şi, deşi este frumos şi toamna, trebuie să vii neapărat să ne plimbăm vara pe aici, surioară. Şi apoi a început aventura noastră. Şi cum altfel trebuie să înceapă o activitate dacă nu cu hrană? Aşa că am fost la Super Mamma. De ce aici? De câte ori nu ţi-am spus la 10 noaptea că plec cu fetele la Super Mamma? Ai văzut atmosfera, ai gustat pizza delicioasă şi ne-am bucurat împreună.
Acum, nemaifiind flămânde, pot să îţi arăt locul meu preferat din Sibiu. În drum spre acel loc, ţi-am arătat centrul, Piaţa Mare şi Piaţa Mică. Primele locuri pe care le vizitează orice turist. Dar tu nu eşti orice turist, eşti invitata mea, aşa că, după câteva suveniruri cumpărate, cu nerăbdare ajungem la cafenea. Cafeneaua Cafe Wien. M-am simţit foarte apropiată de tine şi foarte fericită că te-am dus acolo. Mi-a plăcut ideea să ne luăm trei sortimente de cafea şi să le încercăm pe toate împreună. Acum înţelegi? Înţelegi de ce îmi place acea cafenea? Cafea foarte bună, atmosferă liniştită, decor intresant, prieteni buni şi conversaţii plăcute.
Apoi, a venit momentul să mergem spre casă, în cazul acesta casa mea fiind căminul. Am mers în Turnul Sfatului şi am vazut împreună Sibiul de sus. Apoi ţi-am arătat Zidurile Cetăţii cu Aleea Îndrăgostiţilor şi drumul meu spre casă de la facultate. Am ajuns acasă. Vroiai să te relaxezi? Ai timp altădată, acum mergem cu Theo la Cramă să bem vin fiert, cel mai bun din Sibiu. Mă bucur mult că te-ai înţeles foarte bine cu Theo. Mereu mă bucur când te înţelegi cu prietenii mei, ca atunci când ai început să te înţelegi cu Silvia. Ce fericită am fost! Ameţite puţin, trebuia să mâncăm ceva. Hai la Redal! În primii doi ani, mereu veneam în pauzele mai lungi cu colegii să mâncăm aici. Acum ai gustat şi tu sandvişul primilor mei ani de facultate. O mică prăjitură minunată vrei? Gustă din trei feluri. Mi-a plăcut să împart cu prietenele cele mai bune ale mele prăjiturile. Ce s-a potrivit telefonul lui Theo şi cât de mult mă bucur!
Ştiu că eşti obosită după drum, hai acasă. Ştii că mereu mi-a plăcut să mă uit la filme cu tine. Mai ţii minte când veneai pe la mine şi ne uitam la filme? Ori singure, ori cu Larisa. M-am simţit din nou ca atunci. Mi-a plăcut acest film: What dreams may come. Ioana doarme deja, vrei să mai vorbim în şoaptă? Cred că au trecut astfel două ore. Două ore de prietenie.
A doua zi, luând micul dejun, m-am simţit ca la Câmpulung, când nu aveam nici o grijă. Atât de repede a trecut timpul, dar ce plin de amintiri frumoase! E timpul să mergem la pas, prin centru, spre autogară.



vineri, 9 noiembrie 2012

Mozaic de prieteni

Momente diferite în care am dorinţa de a fi cu anumiţi prieteni sau cunoştinţe.
Acum? Nu am vrut să ies în club, nici cu prietenul meu şi amicii lui, nici cu colegele de cameră. Am crezut că vreau să stau acasă. Şi am stat, m-am relaxat. Dar acum câteva secunde mi-am dat seama. Nu e vorba că nu am chef de ieşit, eu mereu am, dar nu vroiam să ies cu această parte a mozaicului. Vreau cu Larisa şi gaşca aceea. Partea dilie, neconvenţională, simplă. Partea aceea din mine. Da, chiar am chef să ies! Dar cu ei! Nu am mai fost demult aşa cum eram atunci. Mi-e dor. Ah! Ce vremuri!
Cunosc multe persoane care sunt într-un singur fel. Eu? Atâtea cunoştinţe câte am, atâtea feluri de a fi am. Unele contradictorii. Dar totul are sens!
Mă gândeam să categorisesc toate aceste feluri. Dar de ce? Nu, nu. Numai eu ştiu tot ce pot fi.
Ce chef să ies am acum! Cu ei!

sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Azi totul va fi colorat!

Simt o explozie de culori şi miros toamna. Frunze arămii, verzi, roşii ce îndeamnă la plimbări. Vreau o fericire colorată, vreau un curcubeu fără ploaie, vreau o mâncare colorată şi o cafea colorată.
Vreau o lume de poveste. Fără personajele negative. Da, astăzi am dreptul să fiu cine vreau să fiu, să îmi imaginez şi să visez în voie. Azi voi fi copil într-o lume plină de copii.

luni, 10 septembrie 2012

Singură? Nu.

Stând singură în apartamentul oarecum străin, sentimente de spaimă, nelinişte şi deprimare puneau stăpânire pe mine încet. Totul îmi striga "nu vreau singurătate!" şi mă gândeam la momentele când îmi imaginam că stau singură într-un apartament. M-am schimbat. Nu mai vreau aceleaşi lucruri. Acum nici nu vreau să mă gândesc a sta fără prietene sau fără el. El! Cât de mult îl iubesc!

miercuri, 5 septembrie 2012

Sunt îmbrăcată ca un adult. Mai devreme sau mai târziu, va trebui să încep să mă comport ca atare.

Este de datoria mea să îmi îndeplinesc visul. Complet.
Pot spune fericită că la cei 22 de ani ai mei, mi-am îndeplinit o parte din vis, aceea de a iubi şi de a simţi că sunt iubită. Sunt norocoasă. Mi-am descoperit jumătatea mea de portocală. Şi am de gând să fiu din ce în ce mai fericită.
Mai rămâne partea a doua. Pasiunea mea faţă de ceea ce vreau să fac, să devin.
Cum prima parte a depins mai mult de noroc şi de Dumnezeu, de mine depinzând continuarea-i frumoasă, cea de-a doua parte depinde mai mult de mine, de hotărârea şi munca mea. Vreau să fiu bună!

miercuri, 27 iunie 2012

2:30

Ce sentiment plăcut când redescoperi o persoană şi, de fapt, descoperi o prietenă!
Două fete îşi deschid sufletele, vorbesc, ascultă, amândouă încearcă să capete încredere. Sunt încrezătoare. Tu cum eşti?

În cinstea tuturor prieteniilor frumoase, fie ele vechi sau noi!

miercuri, 23 mai 2012

Pentru că totul e mai bun în doi.

Creamy Rooibos şi Vanilla Wave. White Bloom şi Magic Yunnan. Mate Aguante şi Earl Grey Fantasy. Christmas Mystery şi Delicate Keemun. Eu şi tu.

sâmbătă, 19 mai 2012

Răsfăţ cu ceai

Mi-am cumpărat 18 pliculeţe de ceai - sortimente diferite.
Dintre acestea, prima alegere este Fine Darjeeling. Gustul amărui al ceaiului negru compinat cu dulceaţa mierii îmi ating simţul gustativ.
Apoi, înapoi la învăţat.

vineri, 11 mai 2012

Nu ştiu.

Arăţi familiar. Te simt familiar. Nu mi-e dor de tine. Sunt fericită. Şi totuşi, de ce mă gândesc la tine? Poate e obişnuinţa de vină.

Între timp, mă simt foarte bine. Iubesc! Oare de ce anume am nevoie ca să fiu sigură?

joi, 22 martie 2012

Mi-e dor

Mi-e dor de atâtea experienţe, experienţe care mă fac fericită pe care nu le-am mai făcut de mult timp şi de cele normale, aparent banale. Mi-e dor şi de experienţe noi, de sentimentul de nou, de surpriză. Sunt fericită şi aşa vreau să continuu.

Ştiu ce simt şi nu ştiu ce simt. Sunt sigură şi nu sunt sigură. Am încredere şi, totuşi, mă îndoiesc.

Te iubesc?

marți, 6 martie 2012

Tu.


Am lăsat garda jos… foarte jos. Şi am crezut că văd în ochii tăi că mă iubeşti şi mi-am permis să te iubesc. Am încetat să fiu precaută. Am crezut…
Şi m-ai rănit şi nici nu ţi-ai cerut scuze. Nu-ţi pasă? Şi mie de ce îmi pasă atât de mult?
Pentru că te iubesc. Ştiu.

miercuri, 22 februarie 2012

Superputeri

Mi-aduc aminte de copilărie, cum aveam senzaţia şi credeam cu tărie că sunt destinată să fac lucruri mari. Am un moment asemenea. Ai plâns vreodată pentru că vroiai să nu fie răutate în lume? Şi nici sărăcie? Şi să simţi toate astea pentru oameni pe care nu îi cunoşti şi pe care nu îi vei cunoaşte niciodată? Adică nu să plângi pentru propria persoană, să ai ce îţi trebuie, ce îţi doreşti, dar să vrei ca toţi ceilalţi de pe planetă să poată fi capabili să spună acest lucru.
Vreau să fac o diferenţă! Vreau sa contribui în perioada pe care o voi trăi, făcând ceva ce va conta! Pentru puţini, pentru mulţi!

marți, 21 februarie 2012

Treisprezece

În câteva zile am început să te iubesc…
pentru că eşti alături de mine când mi-e rău,
pentru că eşti calm,
pentru că încerci să îţi iasă totul bine, deşi nu întotdeauna reuşeşti… dar îţi mulţumesc că încerci,
pentru că îţi place să mă vezi râzând,
pentru momentele când eşti adormit, dar te gândeşti la mine,
pentru toate îmbrăţişările,
pentru fluturaşi… şi ai mei, şi ai tăi,
pentru că mă faci să simt că eşti al meu,
pentru micile surprize,
pentru că mă ambiţionezi,
pentru că îmi place să te privesc,
pentru că mă placi aşa cum sunt şi mă accepţi,
pentru că eşti tu.

Treisprezece… o zi aşa frumoasă şi norocoasă.

marți, 10 ianuarie 2012

Globuri de copilărie


Fragile, fiecare aparte, cu desenul propriu, colorate, dar totuşi modeste, elegante. Amestecate în lumea lor, bradul verde, alcătuiesc un întreg, dar fiecare iese în evidenţă.  Îmi plăcea să sparg câte unul pentru a lipi cioburile pe hârtie cu scopul de a face un desen. Acum… îmi place să le privesc în brad, indestructibile în trecerea timpului, luminate de către zeci de luminiţe colorate.
Mă gândesc că semăn lor.