Plouă. Îmi place să mă adăpostesc sub umbrela mea albastră şi să observ lumea grăbită şi îngrijorată. Uneori, mai văd câte un visător rătăcit, bucurându-se de stropii de ploaie, de linişte, de calmitate. Ne zâmbim unul altuia şi ne continuăm drumurile.
Plouă. Tună. Stau în camera de cămin şi mă gândesc... uneori pozitiv, alteori nu. Astăzi? Melancolic.
Plouă. Gărgăriţe mici de apă caldă cad peste mâinile mele, faţa mea, gâtul meu. Este plăcut să le simt suave pe trupul meu, ca săruturile unui iubit.
Plouă. De când nu am mai râs cu atâta poftă în ploaie, de când nu am mai călcat voioasă într-o baltă, jucându-mă! Mi-e dor.
Plouă. Dorm. Liniştită, ascultând simfonia naturii, bătăile în geamul meu.
Plouă. Mă uit la ploaia ce se prelinge pe fereastră, la drumul pustiu, la clădiri, la lumina felinarului care descoperă jocul voios sau monoton al picăturilor. De afară simt răcoarea anotimpului. Ai observat cum fiecare anotimp are mirosul lui?
Plouă. Beau o cafea sau un ceai. Mă gândesc la multe şi totuşi la nimic.
Plouă. Tună. Sunt liniştită sau mă sperii? Depinde.
Plouă. Vreau să iubesc.