Normalitate

Caut ceva constant în viaţa mea. Mă uit în jurul meu şi mi se pare că toţi sunt fericiţi datorită unei normalităţi în relaţiile lor. Şi ştiu că încă nu e momentul pentru noi doi. Dar nu ştiu sigur dacă îl vreau pe el, vreau doar o relaţie. Vreau pe cineva cu care să mă bucur, să pot să fiu tristă şi el să fie alături de mine, iar când el e supărat să pot să îl binedispun. Vreau toate detaliile care construiesc o relaţie.
Dar nu pot iubi la comandă. Nu pot să mă plimb pe stradă şi să îmi spun: "Perfect! L-am gasit!". Cu cel de care îmi place, încă nu e posibilă o relaţie serioasă, normală, alta decât cea încâlcită de acum. Iar dintre cei pe care îi cunosc, nu pot să mă ataşez de nimeni, nu simt nici o atracţie.
Poate încă nu e momentul meu, dar mă face să mă gandesc: "Va veni şi ziua mea?".

O ceaşcă cu ceai

Ziua Mondială a Sănătăţii

Am finalizat proiectul. Sunt mândră de mine. Şi mă simt foarte bine pentru că am început să mă implic mai mult. Sper să am acest avânt în continuare, pe termen lung.
A fost o săptămână încărcată. Am fost emoţionată, fiind primul proiect pe care l-am coordonat, dar plină de încredere si dorinţa de a face totul cât mai bine. Am împărţit pliante. Oamenii au fost destul de receptivi. Desigur, au fost şi persoane care nu ne băgau in seamă şi multe momente haioase.
Apoi, am mai participat şi la alte proiecte ca voluntar. Şi mi-am făcut noi cunoştinţe.
Mă simt bine.

Nod în gât

Pauză. Aş vrea să fie cât mai scurtă, dar de fapt sper să fie lungă. Ar fi mai bine aşa.

M-am apucat să slăbesc. Într-o săptămână am slăbit deja două kilograme. Primul pas: să ai voinţă şi încăpăţânare. Apoi sport, mâncat mai puţin( eu imi calculez caloriile), iar seara decât salate. Mă simt foarte bine de fiecare dată când observ că îmi sunt largi pantalonii.