De câte ori am fost eu? Aşa cum sunt cu adevărat? Toţi se aşteaptă să mă comport într-un anumit fel, să vorbesc adecvat, să... fiu pe placul lor. Mă complac în această situaţie, dar sunt momente când îmi vine să mă urc în primul tren şi să plec. Oriunde. Dar acolo să pot să îmi fac o viaţă a mea, să fiu înconjurată de persoane care mă iubesc şi mă apreciază numai pentru ce sunt şi ce pot şi nu pentru ideea pe care o au ei despre cum ar trebui să fiu. Nu cred că am fost vreodată cu adevarat liberă, întotdeauna am jucat după regulile altora şi singurele momente pe care le credeam numai ale mele, momentele mele de "eu însămi" au fost de fapt permise de cei de care credeam că mă eliberez.
Nu pot avea o discuţie, nu ar conta... poate chiar mi-aş face singură rău. Ca de obicei.

Îi stimez pe cei care au schimbat mentalitatea oamenilor, care orice s-a întâmplat, nu s-au lăsat bătuţi. Eu nu am nici măcar jumătate din puterea lor. Speranţă da, putere nu.

Şi cel mai rău este că încep să simt încet, încet că poate aşa trebuie să trăiesc. Şi nu mai îmi găsesc puterea să lupt pentru ceea ce vreau.

Clătite cu Finetti şi banane

De mult nu m-am mai simţit aşa. Chiar mă simt bine aici. Iar acest desert ştiu că o să-mi amintească de linişte, unitate, prietenie. Îmi place cum o anumită mâncare, un miros, o culoare, un sunet iţi pot aduce aminte de atâtea lucruri frumoase, cum sunt asociate cu senzaţii, sentimente...

Cafea cu lapte

Azi m-am gândit ce să beau la mic dejun: ceai sau cafea? Am ales cafeaua. Şi pentru că îmi era dor de dimineţile de vară cu cafea cu lapte, am rămas la opţiunea asta. Lipseau lungile frumoasele conversaţii şi peisajele de pe oricare din balcoanele Silviei şi, mai ales, lipseai tu, Silv, dar chiar şi aşa, cum să nu te bucuri de o cafea cu lapte? Mă uit pe fereastră, la zăpadă, şi un gând pune stăpânire pe mintea mea: trebuie sa bem o cafea împreună şi iarna. Şi o să bem! Nu ştiu când, dar o să se întâmple. Nu contează unde: România, Spania, Germania, Anglia, oriunde! Şi nu contează nici când, poate fi peste un an sau peste 2 sau chiar peste 20. Sper doar să nu ne îndepărtăm.
Poftă bună la cafea şi ţie! Pentru că ştiu că o să bei... hi hi.

Cafeaua de la miezul nopţii

Aş bea o cafea.
Dulce! Şi buuună...

Ah!

Nu am nimic important de spus, în acest moment toate sentimentele mele sunt concentrate în acest: "Ah!". Toate dorinţele, dezamăgirile, speranţele, planurile, tot!